Cântecul Străjerului

[Verse 1]

Sunt copilul focului vechi,
copilul vântului din munți.
Când cade noaptea peste foc,
dragonul vechi își întinde aripi.



[Verse 2]

Nu cere aur, nu cere sânge,
nu strigă chemând război.
Privirea lui vede mai departe,
iar liniștea lui rupe mânia.



[Chorus]

Dragonul veghează peste noi,
aripile lui ne apără.
Scânteia dragonului în inimă
ne duce prin noapte și timp.



[Verse 3]

Dacă vine cineva cu mânie,
cu foc greu în pieptul său,
dragonul nu luptă, nu strigă —
doar privește și mânia cade.



[Chorus]

Dragonul veghează peste noi,
aripile lui ne apără.
Scânteia dragonului în inimă
ne duce prin noapte și timp.



[Bridge]

Adevărata putere nu strigă,
arde tăcut ca jarul vechi.
Cine vine cu furtună în inimă
pleacă mai ușor decât a venit.

[Final Chorus]
Dragonul veghează peste noi,
aripile lui ne apără.
Scânteia dragonului în inimă
va arde iar și iar.